Un nou departament la Muzeul Luvru din Paris

Directorul Muzeului Luvru, Henry Loyrette, a prezentat la sfârşitul lunii ianuarie proiectul unui nou departament, dedicat artei creştine orientale, a Imperiului bizantin şi slav. Încă nu s-a ajuns la definitivarea limitelor cronologice ale colecţiilor ce urmează a fi expuse în noul departament. Mai precis, se poartă discuţii asupra datei de început a colecţiei, urmând a se alege între anul mutării capitalei Imperiului la Constantinopol (330) şi dezbinarea Imperiului roman între Occident şi Orient, la moartea împăratului Teodosie (395).
Unele colecţii ale muzeului, în ciuda caracterului lor lacunar, au fost deja expuse în număr limitat publicului. Mai mult de opt mii de obiecte aparţinând lumii copte rămân încă neprezentate, în aceeaşi situaţie aflându-se şi o secţiune de icoane post-bizantine. Şi mai delicată este situaţia colecţiei bizantine a muzeului – care este în acelaşi timp una dintre cele mai importante ale lumii – ea fiind dispersată în cele opt departamente actuale şi ruptă de context. Locul noului departament urmează a fi stabilit în 2012, probabil în spaţiile ocupate acum de colecţiile de artă islamică, care vor fi mutate în noile săli ale curţii Visconti.

http://www.artclair.com/jda/archives/docs_article/71848/un-neuvieme-departement-pour-le-musee-du-louvre.php

Arheologia confirmă încă o dată relatarea biblică

O secţiune a unui zid antic al Ierusalimului, datând din anul 1000 a.C. – probabil din timpul regelui Solomon – a fost prezentată la situl arheologic coordonat de Dr. Eilat Mazar, de la Universitatea ebraică din Ierusalim. Această descoperire acordă, o dată în plus, credit relatărilor Scripturii cu privire la perioada respectivă. Fortificaţiile constau într-o secţiune lungă de 70 metri, situată în exteriorul actualelor ziduri ale Cetăţii vechi a Ierusalimului.
Dacă datarea zidului este corectă, se dovedeşte că Ierusalimul era la acea dată sediul unui guvern central puternic, care dispunea de resursele şi mâna de lucru necesare pentru a construi o astfel de fortificaţie. Faptul confirmă istorisirea biblică despre regii David şi Solomon, pusă sub semnul îndoielii de mulţi specialişti. Eilat Mazir a apreciat că recenta descoperire arheologică reprezintă „construcţiile cele mai importante pe care le avem la dispoziţie din perioada primului templu”. Înseamnă că „în secolul al X-lea a.C., la Ierusalim exista un regim capabil să realizeze astfel de construcţii”. O dovadă în plus pentru această datare sunt numeroasele fragmente ceramice descoperite în urma săpăturilor.  Nu toţi specialiştii au privit situaţia cu acelaşi optimism. Astfel Aren Maeir, profesor de arheologie la Universitatea Bar Ilan de lângă Tel Aviv a declarat că, deşi s-ar putea ca zidul să provină într-adevăr din secolul X a.C., dovada unui regim regal puternic şi centralizat rămâne „neînsemnată”.

(http://www.google.com/hostednews/canadianpress/article/ALeqM5iN0uWmNVVIibqE7cLbn5zonONvNw;

mai multe detalii despre această descoperire pe site-ul Universităţii ebraice din Ierusalim,

http://www.huji.ac.il/cgi-bin/dovrut/dovrut_search_eng.pl?mesge126691593732688760).